Cine suntem
Un grup, o asociație, o Biserică.
Grupul Fericitul Vladimir Ghika este grupul bucureștean al Asociației Cercetașii Munților. Șaizeci de copii și tineri, o mână de șefi voluntari, un preot asistent — și un joc serios care durează toată viața.
Identitatea noastră
O organizație socială și umanitară, neguvernamentală, apolitică și nonprofit.
Suntem o asociație care urmărește trăirea principiilor fundamentale ale cercetășiei în spirit creștin. Proiectul educativ este asigurat de adulți voluntari care au parcurs etapele formării în cercetășie. Grupurile din fiecare oraș se bucură de îndrumarea spirituală, în cadrul Bisericii, din partea unui preot asistent.
Nu suntem o școală, nu suntem un club sportiv, nu suntem o organizație de tineret ca oricare alta. Suntem un mișcare de educație — complementară familiei și școlii — care are în prim-plan copilul și care lucrează cu instrumente foarte vechi și foarte simple: cuvântul dat, patrula, natura, uniforma, focul, rugăciunea.
Cercetășia noastră este catolică. Nu ca o etichetă adăugată la sfârșit, ci ca temelie: credem că fiecare copil este creat, iubit și chemat, și că educația lui nu se poate opri la competențe.
Definiția
Ce este cercetășia?
Cercetășia este o metodă de educare creștină și civică a tinerilor prin respectarea Legii cercetașilor, folosirea sistemului patrulelor și practicarea jocului și a vieții în natură.
Această metodă este considerată, alături de școală, complementară familiei. Ea este completă, în sensul că dorește să formeze omul în totalitate — corp, spirit și suflet — și pentru că acordă o importanță esențială nu numai formării personale, ci și formării omului creștin angajat cu responsabilitate în familie, în comunitate și în patrie.
În sfârșit, ea este activă: îi dă tânărului ocazia de a-și asuma propria educație într-un cadru potrivit necesităților și forțelor sale. Nimeni nu învață să facă un nod privind o planșă. Îl învață legând o construcție de care va atârna, o oră mai târziu, greutatea patrulei lui.
Temelia
Patru convingeri care ne țin împreună
- 01
Copilul nu se educă prin discurs, ci prin responsabilitate.
Un băiat de treisprezece ani care răspunde de intendența patrulei sale timp de o tabără învață mai mult despre răspundere decât din douăzeci de ore de curs. „Secretul” educației este încrederea acordată devreme și responsabilitatea dată pe măsură.
- 02
Natura nu este un decor, este o școală.
Muntele nu negociază. Ploaia vine când vrea, focul se aprinde doar dacă lemnul e uscat, nodul ține sau nu ține. Copilul descoperă acolo un adevăr pe care lumea urbană i-l ascunde: realitatea are legile ei, iar caracterul se formează în întâlnirea cu ele.
- 03
Educația se face în grupuri mici, conduse de tineri.
Sistemul patrulelor este invenția pedagogică centrală a cercetășiei: șase până la opt tineri, conduși de unul de vârsta lor. Șeful de patrulă nu este un ajutor al adultului — este un educator, iar patrula este mediul lui de exercițiu.
- 04
Fără Dumnezeu, formarea rămâne la jumătate.
Îi ajutăm pe tineri să descopere existența lui Dumnezeu și să primească o educație creștină. Nu impunem: propunem cu claritate, celebrăm cu bucurie și lăsăm libertății fiecăruia timpul ei.
Cercetășia este un joc, dacă vreți, dar un joc de bărbați, în care jucătorii se antrenează serios pentru rolul lor de cetățeni.
Grupul din București
Grupul Fericitul Vladimir Ghika
Refondat în 2011 în cadrul Asociației Cercetașii Munților, grupul poartă numele prințului devenit preot și martir, beatificat la București în 2013. Culorile grupului sunt verdele și negrul: negrul pentru noblețe și pentru cruce, verdele pentru cercetășie și pentru speranța creștină.
Unitățile grupului
Un grup cuprinde totalitatea unităților pedagogice. Fiecare unitate are șeful ei, echipa ei de asistenți și programul ei propriu, iar toate sunt vegheate de șeful de grup.
- Ceata
- Până la 32 de copii între 7 și 11 ani, împărțiți în „hăitașe”. Ceata băieților se numește ceată de lupișori; a fetelor, ceată de pui de lup. Este condusă de Akela.
- Trupa
- Până la 32 de tineri între 12 și 17 ani, împărțiți în patrule de șapte–nouă. Trupa băieților și trupa cercetașelor lucrează separat, dar se întâlnesc la marile momente ale grupului.
- Clanul
- Până la 30 de tineri între 17 și 24 de ani. Este locul Rutei: al serviciului, al pelerinajului și al alegerilor mari.
- Focul
- Echivalentul feminin al clanului: până la 30 de tinere între 17 și 24 de ani, călăuze.
- Metriza
- Echipa șefilor unei unități pedagogice. Se întâlnește înaintea fiecărei activități și după fiecare activitate — nimic nu se improvizează.
- Consiliul de grup
- Șeful de grup, preotul asistent și șefii de unități. Aici se hotărăsc programul anului, taberele și înscrierile.
Asociația
Cercetașii Munților, din 1996
Grupul nostru face parte din Asociația Cercetașii Munților, înființată în 1996 și cu sediul la Baia Mare. Astăzi asociația este prezentă în cinci orașe — Baia Mare, Beclean, București, Cluj-Napoca și Timișoara — și numără mii de membri care petrec, împreună, zeci de mii de ore în natură în fiecare an.
Din punct de vedere pedagogic, suntem apropiați de asociațiile Scouts d’Europe și Scouts Unitaires de France: aceeași Lege în zece articole, aceleași trei ramuri, același cadru simbolic al Junglei pentru cei mici, aceeași insistență pe patrulă, pe tabără și pe viața sacramentală.
Partea administrativă și financiară a activităților grupului bucureștean este susținută de Asociația Totus Tuus, care primește cotizațiile și donațiile.
În Biserică
Un preot, nu o „componentă religioasă”
Fiecare grup al asociației are un preot asistent spiritual. La București, această slujire este asigurată de Pr. Ioan-Thomas Răileanu. El nu vine „să adauge” ceva la sfârșitul programului: face parte din consiliul de grup, pregătește temele spirituale ale taberelor, celebrează Liturghia în pădure, ascultă spovezile la lumina focului și însoțește pregătirea Promisiunii.
Cercetășia catolică nu este o catehizare deghizată. Este o pedagogie în care viața creștină este trăită în același ritm cu restul: te trezești, ridici culorile, te rogi, gătești, construiești, mergi, te certi, te împaci, te rogi din nou. Copiii înțeleg foarte repede că nu există două vieți — una „normală” și una „religioasă” —, ci una singură, întreagă.
Grupul este legat de parohiile catolice din București și participă la marile momente ale Bisericii locale: hramuri, pelerinaje, sărbătoarea Fericitului Vladimir Ghika pe 16 mai.
Adulții care conduc
Voluntari formați, nu animatori improvizați
Toți șefii sunt voluntari. Niciunul nu este plătit. Toți au parcurs — sau parcurg — etapele formării: stagiul de bază, stagiul tehnic, stagiul de șef de unitate, plus formarea spirituală.
Șeful de grup
Nicolas Naudet. Veghează asupra tuturor unităților, ține legătura cu părinții și cu asociația, garantează unitatea pedagogică a grupului.
Preotul asistent
Pr. Ioan-Thomas Răileanu. Însoțește spiritual copiii, tinerii și șefii; celebrează sacramentele; formează echipa la nivelul credinței.
Șefii de unități
Simon Duduică (ceata), Francisc Andăr (trupa), Ionuț Leahu (clanul). Fiecare conduce o metriză și răspunde de programul unității sale.
Asistenții
Tineri de peste 17 ani, adesea foști cercetași ai grupului, care își fac prima ucenicie de educatori alături de un șef cu experiență.
Părinții
Nu sunt spectatori. Transportă, gătesc pentru marile întâlniri, împrumută corturi, țin contabilitatea, deschid uși. Grupul trăiește din ei.
Regulile de siguranță
Fiecare activitate are un responsabil desemnat, o listă de participanți, trusă de prim ajutor și numerele părinților. La incidente majore se anunță părinții, șeful de grup și, la nevoie, 112.
Fără ocolișuri
Întrebări directe, răspunsuri directe
01Trebuie să fim catolici ca să venim?
Nu. Primim copii din familii catolice, ortodoxe, protestante sau fără practică religioasă. Cerem un singur lucru: să știți că grupul este catolic, că se roagă, că merge la Liturghie în tabără și că nu va ascunde acest lucru. Nimeni nu este obligat să se împărtășească; toți sunt invitați să fie prezenți și respectuoși.
02De ce băieții și fetele separat?
Pentru că la 8, 12 sau 15 ani băieții și fetele nu cresc în același ritm și nu au aceleași nevoi. Educația demixtată le permite fiecăruia să își găsească locul fără competiție și fără seducție. Există însă multe activități comune, de grup, pentru că în societate trăim împreună.
03Este periculos?
Muntele are riscurile lui, iar noi nu le ascundem. Le gestionăm: șefi formați, trasee recunoscute în prealabil, echipament verificat, raport permanent între vârstă și dificultate, prim ajutor la fiecare ieșire. Un copil care nu urcă niciodată nu învață niciodată să judece un risc.
04Cât costă?
Cotizația anuală acoperă asigurarea și materialul comun. O ieșire costă, de obicei, transportul plus alimentele. Tabăra de vară este cheltuiala principală a anului. Nicio familie nu este lăsată deoparte pentru bani: vorbiți deschis cu șeful de grup și se găsește o soluție discretă.
05Copilul meu vorbește doar franceză. Sau doar română.
Grupul este bilingv de la început. Comenzile, cântecele și rugăciunile se aud în ambele limbi, iar copiii se traduc unii altora cu o naturalețe care îi lasă adesea pe adulți în urmă.
06Cât timp cere?
O întâlnire la două-trei săptămâni, o ieșire pe lună, una sau două tabere pe an. Cerem prezență regulată: o patrulă nu se construiește din prezențe ocazionale.
Vino să vezi
Cel mai bun răspuns este o ieșire.
Nicio pagină de internet nu explică ce se întâmplă într-o patrulă. Veniți la o activitate, priviți o oră, întrebați tot ce vreți.