Preotul asistent celebrează Liturghia în tabără, în fața cercetașilor așezați pe iarbă.

Spiritualitate

Un altar din lemn de fag, la marginea unei poieni.

Cercetășia noastră este catolică fără complexe. Nu pentru că adăugăm rugăciuni peste activități, ci pentru că totul — nodul, focul, drumul, prietenia — este privit ca dar.

Principiul

Nu există două vieți

Multe organizații pentru tineri au o „componentă spirituală”: o oră pe săptămână, un capitol în program, o excursie la mănăstire o dată pe an. Noi nu funcționăm așa.

Într-o tabără cercetășească, ziua începe cu rugăciunea și se termină cu rugăciunea; între ele se cară lemne, se gătește, se ceartă și se împacă oamenii, se urcă pe munte și se cade în noroi. Nimic din toate acestea nu este mai puțin spiritual decât Liturghia — și Liturghia nu este o pauză din restul.

Copiii înțeleg foarte repede ce le arătăm: nu există o viață „normală” și una „religioasă”, ci una singură, întreagă, primită în dar și dăruită mai departe.

Îi ajutăm să descopere existența lui Dumnezeu, primind o educație creștină. Nu impunem: propunem cu claritate, celebrăm cu bucurie și lăsăm libertății fiecăruia timpul ei.

Ritmul zilei

Cinci momente, în fiecare zi de tabără

MomentCândCine îl pregătește
Rugăciunea de dimineațăLa careu, după ridicarea culorilor.Liturgistul unei patrule, prin rotație.
Rugăciunea înainte de masăDe trei ori pe zi, în picioare, în tăcere.Șeful de patrulă.
Momentul spiritualLa prânz sau înaintea activității mari.Preotul asistent sau șeful de unitate.
Mesajul de la vegheLa finalul veghii, lângă focul care se stinge.Pe tema spirituală a zilei.
Rugăciunea de searăUltimul lucru, înainte de stingere.Toată unitatea, împreună.

Liturghia de tabără

Altarul se construiește, nu se aduce

Duminica, în tabără, se celebrează Sfânta Liturghie. Altarul este construit de patrule, cu o zi înainte: bare de lemn, sfoară, o pânză albă, flori de câmp, o cruce făcută din două crengi legate în cruce diagonală.

Se cântă a cappella, pentru că nu există orgă. Se citește tare, pentru că nu există microfon. Cercetașii stau așezați în iarbă, foarte aproape, pentru că totul se vede și se aude.

La sfârșit, altarul se demontează cu aceeași grijă cu care a fost ridicat, iar lemnul se întoarce pădurii. Rămâne poiana, așa cum era. Este una dintre cele mai bune lecții de teologie pe care le poate primi un copil: ceea ce e sfânt nu are nevoie de marmură.

Cercetași în pelerinaj, cu rucsacii în spate.
Pelerinajul: forma cea mai veche de rugăciune făcută cu picioarele.

Sacramentele

Ce propunem, concret

Liturghia

În fiecare tabără, în fiecare duminică; la marile momente ale grupului; la sărbătoarea patronului, pe 16 mai.

Spovada

Preotul este disponibil în tabără, adesea seara, lângă foc sau la marginea pădurii. Nimeni nu este obligat; aproape toți merg.

Prima Împărtășanie și Mirul

Grupul însoțește pregătirea, în legătură cu parohia, pentru copiii care nu au primit încă sacramentele.

Adorația

La drumeți și călăuze, adesea o oră de tăcere înaintea unei decizii mari. Cea mai bună școală de liniște interioară.

Drumul Crucii

În Postul Mare, urcând un deal, cu cele paisprezece stațiuni marcate de patrule.

Pelerinajul

Ruta de vară a clanului și a focului, spre un sanctuar sau o mănăstire, purtând intenții.

Cercetașul vede în natură creația lui Dumnezeu, iubește plantele și animalele.

Articolul al șaselea al Legii

Natura ca lectură

Prima carte pe care a scris-o Dumnezeu

Baden-Powell spunea că „studiul naturii îl învață pe băiat mai multă religie decât o mie de predici”. Nu este o exagerare romantică: este o observație pedagogică exactă.

Un copil care petrece zece zile afară vede lucruri pe care orașul le ascunde: că lumina se schimbă de patruzeci de ori într-o zi, că un cer înstelat este copleșitor, că un pui de căprioară este fragil, că o furtună nu se negociază, că omul este mic. Aceste experiențe nu sunt credință — dar sunt solul în care credința poate crește.

De aceea grija pentru natură nu este, la noi, o modă ecologică: este consecință directă a articolului al șaselea din Lege. Nu se taie lemn viu. Nu se lasă gunoi. Nu se ucide din plictiseală. Focul se stinge complet. Locul se lasă mai curat decât a fost găsit.

Preotul asistent

Nu un invitat — un membru al echipei

Fiecare grup al asociației are un preot asistent spiritual. La București, această slujire este asigurată de Pr. Ioan-Thomas Răileanu.

El face parte din consiliul de grup. Pregătește temele spirituale ale taberelor împreună cu șefii. Merge pe munte. Doarme sub cort. Mănâncă din aceeași gamelă. Spovedește la lumina lanternei. Și, când e cazul, spune adevăruri incomode șefilor, nu doar copiilor.

Un preot care apare doar duminica dimineața, în ornat, nu formează pe nimeni. Un preot care cară un rucsac alături de un băiat de paisprezece ani, timp de patru ore, formează fără să vorbească.

Portretul Fericitului Vladimir Ghika.
Fericitul Vladimir Ghika — preot bi-ritual, martir, patronul grupului.

Patronii

Cei la care ne rugăm

  1. 01

    Fericitul Vladimir Ghika (16 mai)

    Patronul grupului nostru. Prinț devenit preot și martir, mort la Jilava în 1954, beatificat la București în 2013. Ne învață că noblețea este o obligație de a sluji.

  2. 02

    Sfântul Gheorghe (23 aprilie)

    Patronul cercetașilor din întreaga lume. Cavalerul care luptă cu balaurul: imaginea curajului pus în slujba celor slabi.

  3. 03

    Fecioara Maria

    Sub titlul de Regină a cercetașilor. La ea se merge în pelerinaj, ei i se încredințează taberele înainte de plecare.

  4. 04

    Sfânta Ecaterina (25 noiembrie)

    Patroana ramurii feminine în tradiția cercetășiei catolice: inteligență, curaj și fidelitate până la capăt.

  5. 05

    Sfântul Francisc de Assisi (4 octombrie)

    Pentru raportul cu natura și pentru sărăcia bucuroasă — cele două lucruri pe care le încercăm în fiecare tabără.

Dacă nu credem

Ce facem cu copiii din familii care nu practică

Primim copii din familii catolice, ortodoxe, protestante sau fără practică religioasă. Cerem un singur lucru părinților: să știe că grupul este catolic, că se roagă, că merge la Liturghie în tabără și că nu va ascunde acest lucru.

Niciun copil nu este obligat să se împărtășească sau să se spovedească. Toți sunt invitați să fie prezenți și respectuoși — la fel cum, într-o vizită, te ridici când ceilalți se ridică.

În practică, aceasta funcționează foarte bine. Copiii nu sunt scandalizați de credință: sunt scandalizați de ipocrizie. Un grup care își asumă limpede ceea ce este primește respect chiar și de la cei care nu împărtășesc credința lui.

Vino la Liturghia de tabără

Se celebrează în poiană, iar altarul îl construiesc copiii.