Cercetași aliniați în careu, la ridicarea culorilor.

Metoda

Cinci scopuri, cinci mijloace, cinci dimensiuni.

Cercetășia nu este o colecție de activități frumoase. Este o metodă, cu o structură precisă, verificată de peste un secol pe milioane de tineri. Iată-i mecanismul, fără mister.

Scopul

Ce urmărim, în cuvinte simple

Dezvoltarea spirituală, intelectuală și fizică; punerea tânărului în echilibru cu Dumnezeu, cu sine însuși, cu aproapele și cu natura. Formarea unor tineri responsabili, disponibili în a contribui la clădirea civilizației creștine.

Se dorește o formare completă a tinerilor, ținând cont de nevoile lor. „Secretul” educației este încrederea, responsabilitatea, delegarea sarcinilor și motivarea prin suscitarea interesului. Se urmărește o responsabilizare treptată.

Educația este demixtată — separat băieții, separat fetele —, dar există activități comune, de grup, pentru că în societate trăim împreună, băieți și fete.

Sunt trei grupe de vârstă: 7–11 ani, 12–17 ani și 17–24 ani.

Cele cinci scopuri

Ce vrem să crească în copil

Un scop nu este o activitate. Este o direcție pe care fiecare activitate trebuie să o servească — altfel activitatea devine simplă distracție.

  1. 01

    Sănătatea și dezvoltarea fizică

    Nu sportul de performanță, ci trupul folosit corect: mersul lung, somnul pe pământ, mâncarea gătită singur, rezistența la frig și la oboseală. Un tânăr care își cunoaște trupul îl respectă.

  2. 02

    Formarea personalității și a caracterului

    Cuvântul dat și ținut, punctualitatea, stăpânirea de sine, curajul de a spune adevărul când te costă. Caracterul nu se predă: se exersează, în situații în care greșeala are consecințe.

  3. 03

    Servirea aproapelui

    Fapta bună de fiecare zi, făcută fără să fie văzută. „Cel mare îl ajută pe cel mic”, „cel învățat îl învață pe cel ce nu știe”. Serviciul nu este o activitate ocazională, ci reflexul cel mai greu de dobândit.

  4. 04

    Descoperirea lui Dumnezeu

    Prin natură, prin liturgie, prin rugăciunea zilnică, prin întâlnirea cu preotul asistent și prin exemplul șefilor. Nu impunem credința: creăm condițiile în care ea poate fi întâlnită.

  5. 05

    Sesizarea concretului

    Nodul care ține sau nu ține, focul care se aprinde sau nu, harta care duce unde trebuie. Într-o lume de imagini, cercetășia dă înapoi tânărului contactul cu realitatea care nu minte.

Cele cinci mijloace

Cu ce lucrăm

  1. 01

    Interesul

    Nimic nu se învață împotriva voinței. Metoda pornește de la ceea ce atrage un tânăr — aventura, competiția, misterul, prietenia — și așază acolo, discret, formarea.

  2. 02

    Acțiunea

    Se învață făcând. Un cercetaș nu ascultă o lecție despre foc: aprinde focul, greșește, se udă, reîncearcă, reușește. Educația prin acțiune este semnătura metodei.

  3. 03

    Responsabilitatea

    Fiecare are un post de acțiune real: intendent, bucătar, topograf, infirmier, liturgist. Timp de șase luni, el este „expertul” patrulei în domeniul lui — și patrula depinde de el.

  4. 04

    Sistemul patrulelor

    Șapte-nouă tineri conduși de unul de vârsta lor. Este mediul în care se învață să conduci și să te lași condus, să hotărăști și să te supui.

  5. 05

    Curtea de Onoare și Consiliul Șefilor

    Instanțele în care tinerii înșiși evaluează, decid și își asumă. Curtea de Onoare este consiliul de bilanț al trupei: se spune adevărul, se recunosc greșelile, se iau hotărâri.

Cele cinci dimensiuni

Unde se joacă totul

Natura și tabăra. Locul propriu al cercetășiei. Zece zile sub cort schimbă un copil mai mult decât un an de întâlniri în sală.

Patrula și Legea. Grupul mic și regula comună — cele două invenții fără de care metoda nu funcționează.

Spiritul civic. Cercetașul nu se formează pentru sine, ci pentru cetate: își iubește patria, se implică, ia atitudine.

Sensul lui Dumnezeu. Toată metoda este orientată spre această întâlnire; fără ea, rămâne o excelentă pedagogie fără capăt.

Promisiunea. Actul liber prin care tânărul intră cu adevărat în joc. Fără Promisiune, un copil este oaspete; cu ea, este cercetaș.

Fanioanele patrulelor, ridicate lângă corturile taberei.
Fanionul patrulei: un grup mic, un nume, o culoare, o onoare de apărat.

Inima metodei

Sistemul patrulelor

Dacă ar trebui să păstrăm un singur element din toată cercetășia, l-am păstra pe acesta. Patrula este un grup de șapte până la nouă tineri, condus de un șef de patrulă care are vârsta lor sau puțin mai mult, ajutat de un secund.

Patrula are un nume de animal, o culoare, un fanion, un strigăt, un colț al ei în tabără și un carnet în care își scrie istoria. Are, mai ales, o onoare: ceea ce face un membru cade asupra tuturor.

Adultul nu conduce patrula. Adultul formează șeful de patrulă și îi dă misiuni. Șeful de patrulă își conduce oamenii, împarte posturile, îi învață tehnicile, îi apără și răspunde pentru ei. La cincisprezece ani, un tânăr exercită astfel o autoritate reală — cu greșeli reale, din care învață.

Aceasta este marea diferență între cercetășie și aproape orice altă activitate pentru copii: aici tinerii nu sunt participanți, ci actori.

Cere-i unui băiat să facă ceva imposibil și îl vei vedea încercând. Cere-i ceva ușor și îl vei vedea plictisindu-se.

Robert Baden-Powell

Valori educative complementare

Cinci obiceiuri pe care le cerem

Fapta bună de fiecare zi

„Totdeauna gata.” Cel mare îl ajută pe cel mic; cel învățat îl învață pe cel ce nu știe. Principiile și deschiderea către alții.

Încrederea

În cercetășie ești crezut pe cuvânt. Încrederea presupune acordarea responsabilității, în funcție de competențele fiecăruia.

Aventura și acțiunea

Cercetășia propune aventură și acțiune, aflate în echilibru. Nici agitație fără sens, nici teorie fără teren.

Nimic pe jumătate

În cercetășie nu trebuie să se facă nimic pe jumătate. Un nod terminat pe jumătate se desface exact când nu trebuie.

Fiecare învață și este învățat

Fiecare este învățător pe de o parte și ucenic pe de alta. Nimeni nu știe totul; nimeni nu este inutil.

Metoda se vede în teren

Vino să vezi cum funcționează.