Metoda · 01
Promisiunea
Un copil poate veni un an întreg la activități. Cercetaș devine în ziua în care, în fața trupei, cu mâna pe steag, spune trei propoziții și își dă cuvântul.
Textul
Formula Promisiunii
Promit, pe onoarea mea, cu ajutorul harului dumnezeiesc,
că voi servi, din toate puterile mele,
pe Dumnezeu, Biserica și Patria,
că voi ajuta pe aproapele meu în orice împrejurare
și că voi respecta Legea cercetașilor.
Se rostește o singură dată în viață, în uniformă, în fața unității.
Trei cuvinte grele
„Pe onoarea mea”
Formula nu începe cu „voi încerca”. Începe cu „promit, pe onoarea mea”. Este singurul lucru pe care un tânăr de doisprezece ani îl posedă în întregime și pe care nimeni nu i-l poate lua: cuvântul lui.
De aici vine primul articol al Legii — cercetașul consideră o onoare faptul că i se acordă încredere — și de aici vine tot restul metodei. Într-o trupă, un cercetaș este crezut pe cuvânt. Nu se verifică, nu se controlează, nu se cere dovadă. Iar când cuvântul este încălcat, ceea ce se sparge nu este o regulă, ci o relație.
Formula continuă însă cu o precizare esențială: „cu ajutorul harului dumnezeiesc”. Cercetașul nu promite din propriile puteri, ca un erou. Promite știind că nu va reuși singur. Aceasta este diferența dintre un angajament creștin și o simplă declarație de intenție.
Cele trei angajamente
Ce anume se promite
- 01
Să slujesc pe Dumnezeu, Biserica și Patria
Trei realități, un singur verb. Nu „să cred”, ci „să slujesc” — pentru că metoda nu cere mai întâi sentimente, ci fapte. Patria intră aici fără complexe: un cercetaș român își iubește țara, îi cunoaște istoria, îi vorbește limba curat și se așteaptă să fie folositor cetății.
- 02
Să ajut pe aproapele meu în orice împrejurare
„În orice împrejurare” înseamnă: și când e incomod, și când nu mă vede nimeni, și când celălalt nu îmi este simpatic. Fapta bună de fiecare zi este exercițiul zilnic al acestui angajament.
- 03
Să respect Legea cercetașilor
Nu o listă de interdicții, ci un portret. Cele zece articole descriu un om — iar promisiunea este hotărârea de a merge în direcția acelui portret, știind că nu vom ajunge niciodată complet.
Pregătirea
Nu se promite la întâmplare
Promisiunea se cere; nu se primește automat. De obicei trece un an de la prima activitate până la ea. În acest timp, tânărul învață Legea, participă la ieșiri și tabără, își ia un post de acțiune în patrulă și trece prima clasă.
Ultimele săptămâni sunt de pregătire propriu-zisă: întâlniri cu șeful de unitate, o discuție cu preotul asistent, o reflecție scrisă asupra fiecărui articol al Legii, adesea o spovadă. Șeful de patrulă și patrula sunt implicați: ei sunt cei care îl cunosc cel mai bine.
Cererea o face tânărul, în scris sau în fața Curții de Onoare. Cine nu cere, nu promite. Am văzut copii care au așteptat doi ani pentru că nu se simțeau gata — și au avut dreptate să aștepte.
Ceremonialul
Cum se desfășoară
Ceremonialul este scurt, solemn și fără artificii. Se face de obicei în tabără, seara sau după Liturghie, în fața întregii unități.
- 01
Chemarea
Unitatea este așezată în careu, în uniformă completă. Șeful de unitate cheamă pe nume candidatul, care iese în față împreună cu șeful lui de patrulă.
- 02
Întrebarea
„Ești gata să îți faci Promisiunea?” — și răspunsul, care se dă cu voce tare: „Da, sunt gata.”
- 03
Cuvintele
Cu mâna stângă pe steagul unității și mâna dreaptă ridicată în salut, candidatul rostește formula. Nu se citește. Se știe pe de rost.
- 04
Primirea
Șeful de unitate răspunde: „Ai încredere în tine, noi avem încredere în tine.” Îi înmânează cravata și insigna Promisiunii.
- 05
Salutul unității
Întreaga unitate salută. Patrula își strigă strigătul. Se cântă Cântecul Promisiunii.
- 06
Semnul
De acum poartă cravata grupului. Nu este o decorație: este semnul că a dat un cuvânt în fața altora.
Cântecul Promisiunii
Se cântă imediat după
În fața voastră-mi dau acum
Cuvântul de onor
Și vreau să fiu demn de el
Și de-al meu Salvator.
Strofa I
Refren
Tu calea justă, dreaptă
Arată-mi de sus,
Primește-mi Promisiunea
Domnul meu Isus.
Voi face-a Ta voință,
Doamne, de acum
Și țării jur credință
În al meu drum!
Strofa a II-a
După
Ce se schimbă a doua zi
Nimic spectaculos, și totuși totul. Cel care a promis nu mai este un copil care vine la activități: este membru al mișcării, din punct de vedere pedagogic. Poate primi responsabilități adevărate, poate fi ales secund, apoi șef de patrulă, poate merge mai departe pe poteci și clase.
Promisiunea nu se repetă și nu se retrage. Se reînnoiește însă, în tăcere, la fiecare tabără: în fața focului, fiecare cercetaș își reia angajamentul, singur, fără ceremonie.
Un fost cercetaș, întrebat la cincizeci de ani ce i-a rămas din tot ce a trăit, a răspuns: „Faptul că mi-am dat cuvântul înainte de a înțelege cât costă. Și că, de atunci, nu l-am mai putut lua înapoi.”
Mai departe
Legea, în zece articole.
Promisiunea trimite la Lege. Legea este portretul pe care îl promitem.